Am recitit in seara asta povestea lui Romulus si Remus. Este legenda intemeierii Romei, o legenda si un oras fascinante si probabil cu cel mai mare impact in istoria umanitatii.
Zilele astea o citesc cu tristete. Este povestea unui oras intemeiat pe fratricid. Doi frati prigoniti inca de la nastere, care si-au gasit ingrijirea materna la o lupoaica, ajung la crima pentru ca nu se intelegeau unde sa-si intemeieze orasul.
Este o caracteristica definitorie pentru istoria Romei care desi in fata dusmanului are o unitate de nezdruncinat in interior este plina de crime “fratricide”.

Si legenda mai spune un lucru semnificativ pentru cursul istoriei Romei. Inca din prima zi populatia a fost constituita din exilati, sclavi fugari, criminali si in general oameni care cautau o a doua sansa pentru a trai. Toti condusi de o mana de oameni cu un nucleu dur de aproximativ 20 de familii care a tinut fraiele pana la intrarea in declin.

Ce se intampla in ultimul timp cred ca are mare legatura cu aceasta legenda. De ce pentru toate problemele lor din ultimul timp italienilor le vine mai usor sa asocieze un singur nume, numele de “romeni”? De ce o tara care s-a confruntat si se mai confrunta cu cea mai mare plaga infractionala din istoria omenirii (mai exact Mafia) se simte deodata atat de amenintata si indreptatita sa strige “moarte”.

Am avut prieteni italieni care erau persoane foarte de treaba. La fel am mai observat alti italieni si mi-am dat seama ca sunt foarte apropiati de noi ca si mentalitate si comportament.
Cred ca este o problema intretinuta de “patricienii” lor, care in loc sa se separe de practici mafiote si fasciste si sa trateze cazurile punctual, pur si simplu intorc spatele ani la rand si neglijeaza problema reala, la fel cum s-a intamplat si cu gunoaiele de pe strazi acum ceva timp. E mai usor sa arunci vina pentru toate relele pe romani.

Problema este reala, iar cea mai buna dovada ca suntem frati cu italienii este ca ne grabim sa blamam si noi pe rromi. Facem acelasi lucru pe care ni-l fac si noua fratii (dupa Romulus), judecam rasist.
In primul rand sarim usor revoltati, usor ironici sa le negam dreptul de a folosi un nume cu asa “rezonanta istorica”. Adica noi, carora de multe ori in istorie ne-a fost renegat dreptul de a folosi numele de roman.
Daca ii face sa se simta diferit, daca ii schimba in bine in vreun fel pot sa-si zica cum vor si noi sa le respectam dreptul asta si dreptul de a fi romani.

Este o problema culturala foarte dificila, refuz sa ma alatur teoriilor rasiste. Sunt tari mult mai avansate care nu au fost in stare sa rezolve aceste probleme provocate cateodata chiar de ei. Aici ma gandesc la America unde dupa ce au adus cu forta africani, tot ce au reusit in materie de integrare dupa ani de zile a fost sa le zica afro-americani si abia recent sa puna un presedinte negru.

In general ca popor am fost destul de toleranti. Desi amestecati cu multe neamuri, am reusit sa pastram o uniformitate, un fel de a fi care ni se pare si noua ciudat, dar care undeva pastreaza clar calitatile de definitorii latine. Ce nu am mostenit cum trebuie este aspiratia catre maretie si poate unitatea in fata dusmanilor, care nu se pune in functiune decat in cele mai crancene momente.

Deci, cand cineva iti va mai spune ca esti hot si prost si meriti tot ce ti se intampla, nu te grabi sa fii de acord sau sa arunci vina pe altul.