Revin dupa cateva saptamani in care am fost foarte ocupat sa schimb casa. Mai sunt lucruri de facut, dar pot sa zic ca sunt foarte multumit de mutare si cred ca a fost la momentul oportun.

S-au intamplat tot felul de lucruri in perioada asta despre care as fi vrut sa scriu, dar mai mult o sa le scanez. In primul rand evenimentele de la Chisinau, care pornisera ca o adevarata revolutie dar s-au fasait destul de repede. Nu am mai avut sentimentul acela unic de moment istoric dramatic de la ultimele mineriade chiar daca nu ma afecta direct. Elementul de inedit a fost legat de folosirea internetului ca instrument de lucru, in special Twitter care pana si pentru mine e cam exotic desi nu e tocmai nou in peisajul internetului.

Tot in perioada asta au aparut si primele progenituri malformate ale crizei probabil facute cu un donator de idei de la FMI. La cata economie am facut, aud prima data de impozit economic pe pierdere. In prima instanta era si o suma neverosimila ceva de genul 1650 lei pe trimestru.
Inainte de a dezbate sumele, principiul in sine e aberant. Constitutia garanteaza dreptul de acces la viata economica. Mai comunist de atat nici Iliescu nu putea fi. Maxim putea sa ii zic taxa de administrare, exact cum e taxa de infiintare. Un fel de taxa cu o valoare rezonabila care sa acopere ineficienta unui sistem birocratic anchilozat. Oricum tot aberanta ar fi si asa mai ales in perioada de criza. Statul, tara, poporul sunt niste contructii care se supun unor legi ale fizicii (ale naturii, ale firii etc.). Nu sunt o constanta intr-o ecuatie. Ele se pot darama, pot cadea singure sub greutatea proprie sau le poate da cineva jos cu o singura lovitura de baros bine aplicata, daca sunt prost facute si intretinute. Comentariul este valabil si pentru prima parte, cea cu revolutia. Nu e suficient sa dai cu pietre in geam ca sa darami o constructie.

O alta stire interesanta este cea a candidaturii principelui Radu Duda la presedentia Romaniei. Asta e ceva intradevar nou pentru Romania un print vrea sa devina presedinte. Dupa parerea mea e o decadere in rang, dar s-a mai vazut la bulgari de exemplu.
In orice caz, nu vreau sa ma pronunt asupra oportunitatii candidaturii pentru ca e preamatur.
Ceea ce ma intereseaza este aspectul de marketing dat de numele persoanei.
Nici pe mine nu ma cheama Hohenzollern-Sigmaringen, dar el daca isi foloseste numele sub care este cunoscut va fi o adevarata mana cereasca pentru copywriteri. Si desi pot parea impretinent nu pot sa ma abtin sa vin cu cateva sugestii de slogan:

- Nu frecati Duda, Votati Duda!
- Economia duduie cu Radu Duda!
- Da pentru Duda !

sau in engleza:

- Just Duda !
- Do the Duda !
- Yes we Do, da !

Nu mai spun cate cantecele pot fi adaptate ( Doo, Doo, Doo and Da, Da, Da, Everybody Vote for Duda)

Vorbind putin mai serios cred totusi ca poate fi un asset al brandului un nume mai neobinuit cu o sonoritate muzicala, dar nu iti convine cand esti print sa faci jocuri de cuvinte cu numele propriu ca si predecesorul care era marinar.