Mi-a sarit in ochi o campanie idioata pentru sustinere referendumului pe care il vrea Basescu in ziua alegerilor prezidentiale. Arata niste papitoi (niste schite de oameni cu cravata) care mananca mere si un vierme care se apropie de castronul unde sunt tinute. La un moment dat doi neni “din umbra” strivesc viermele si apar mai putini papitoi care mananca mere. Se explica pe scurt in 2 idei “Parlament unicameral & reducerea numarului de parlamentari”.

Desi bascalia mi se pare totala in abordarea unei probleme atat de serioase, am incercat sa gandesc putin asupra problemei. In viziunea celui care s-a apucat pe ultima suta de metri a mandatului sa reformeze statul, probabil ar fi ideal in locul parlamentului un site de genul celui de campanie cu 2 butoane mari “Da” si “Nu” pentru adoptarea legilor (ceva gen sondajele OTV). Liberalii probabil mai bine sfatuiti i-au inchis gura si au venit cu o propunere de lege mai simpla pentru ridicarea pragului de alegatori per parlamentar. Oricum tot o masura pe picior ca sa ii taie avantul lui Baselu.

Eu unul, cred ca ar trebui dimpotriva analizarea unui sistem mai complex (conform cu personalitatea sofisticata a romanilor). O varianta care ar trebui studiata ar fi a unui parlament tricameral cu proportii de reprezentativitate atent studiate si cu repartizari de resposabilitati.

Probabil peste 95% la suta dintre romani nu stiu sa faca diferenta clara intre legi constitutionale, organice si ordinare (eu ma numar printre ei) si tot foarte multi nu stiu macar ca exista aceasta ierarhie. Asta ar fi punctul de plecare in separarea pe trei camere. Legile ar trebui cumva separate. Sa fie elaborate si votate pe categorii si in combinatii care sa aiba sens.

Pe de alta parte este reprezentativitatea. Sistemul de legiuire si reprezentativitate pe care il folosim este perfectionat de pe vremea romanilor, si al nostru probabil e la nivel asemanator sau mai slab ca cel de atunci. Atunci exista in perioada de glorie o destul de buna reprezentare raportat la populatia cu drept de vot.

Cred ca in ziua de astazi ar trebui lucrat la asociativitate. Ar fi bine ca o pentru o parte din cei alesi sa se poata constitui colegii dedicate. Adica sa fie o camera (sau mai multe) in care sa pot sa ma asociez cu mai multi oameni sa trimit pe cine vreau eu. Sa nu fiu obligat sa votez peste tot impreuna cu vecinii de cartier cu care impart deja primarul.
Asta ar adauga ceva eforturi pentru crearea colegiilor, probabil la o distanta suficient de mare inaintea alegerilor, dar cred ca merita si e posibil in zilele noastre.

O idee de imbunatatire revolutionara, care probabil ar inrosi ochii comunistilor, ar fi si un principiu de asociativitate pe baza de contributie la sistemul de impozite. Ar fi ceva mai complicat, dar cu o combinatie intre valoarea impozitelor platite individual si numarul de electori, ar crea o premisa destul de buna pentru controlul banului. O camera aleasa in felul asta ar trebui categoric sa se implice in tot ce insemna cheltuire de bani publici, inclusiv sa cenzureze in mod curent guvernul pe partea asta.

Idei ar mai fi. Si probabil ca si garant al Constitutiei (si nu tavalitor al ei) cu asta trebuia sa se ocupe Baselu de la inceputul mandatului, sau trebuia sa stea la Primarie sa faca pasarele, sa stranga cainii si altele asemanatoare si sa injure de pe margine, pentru ca sincer cred ca se potrivea mai bine acolo.
Oricum, daca se opreste aici, poate avea si meritul ca a tavalit Constitutia zdravan si prin asta i-a aratat vulnerabilitatile si nevoia de modernizare a statului. Din cei propusi ca si contracandidati, daca ajung la vot, probabil o sa aleg pe Antonescu, din consecventa cu ideile liberale si parca s-a miscat si ceva mai bine. Cat e el de “din afara sistemului”(sau alte clisee in care se pozitioneaza candidatii) nu stiu.
Cred ca acum politica e un fel de sport cu destul de putini fani. Ceea ce pot sa fac e macar sa tin cu aceeasi echipa sau sa nu ma mai uit la meci.