Tocmai am citit un articol care mi-a trezit din nou simtul opiniei, complet adormit dupa alegeri. Desi nu rezonez la tot ce scrie Vlad Petreanu, articolul “Ne-ati taxat destul” mi-a dat sentimentul ca se poate face ceva in legatura cu starea de lucruri de care toata lumea se plange.
Multi pot considera ca e un “flame”, care nu face decat sa agite degeaba spiritele, dar sunt cateva idei care merita abordate si care pot constitui niste premise pentru iesirea din amorteala.

Ideea cea mai importanta pe care vroiam de cateva saptamani sa o articulez aici, este ca romanii au tendinta de a acumula in subconstientul colectiv nemultumirile si de a exploda in momente nepotrivite si cu rezultate indoielnice. La noi reprezentativ este fenomenul de rascoala gen 1907 care nu aduce lucruri bune pentru nimeni.

Modificarea TVA si celelalte hartuiri aplicate cetatenilor romani, nu stiu cata paguba provoaca in buzunar, dar in mintea omului sigur se acumuleaza. Iar jignirea adusa inteligentei de catre “controversatul personaj”, care spune ca el nu e de acord si ca vrea sa reduca TVA-ul la loc este exact ca o minciuna proasta spusa copilului contrariat de un gest facut de parinte, care il face sa se prinda ca a fost fraierit si sa izbucneasca in plans.

Si atunci ce sa poti sa faci? Exista varianta adoptata se pare deja de majoritate, cea a dezinteresului total sau a observarii de la distanta fara a actiona in vreun fel (atitudine de tip Mircea Badea). Dupa parerea mea nu poate duce decat la starea deja existenta sau la fenomene de tipul 1907 urmate eventual de aceeasi stare sau mai rau. Am scris aici despre solutia frezabila referitor strict la alegeri si evenimentele ulterioare imi intaresc parerile.

Varianta a doua ar fi o documentare moderata si implicarea in perioada alegerilor pe baze cat de cat rationale. Aici trebuie mai mult antrenament si un arbitru interior capabil sa discearna destul de bine “fazele”. Desi sunt multe limitari (manipulari, distantele mari dintre alegeri si limitarile sistemului reprezentativ si a votului) o consider mai buna decat dezinteresul.

A treia varianta este formarea de grupuri de solidaritate (termenul “de interese” a fost trecut deja pe nedrept in zona semidocta). Varianta asta se pare ca este mai greu de pus in practica in Romania, cel putin pentru interese mai inalte. Exista grupuri ad-hoc(am vazut mai ales la o anumita etnie) si grupuri pe principii familiale care functioneaza foarte bine. De fapt la noi si partidele functioneaza pe acest sistem ad-hoc, dar cu o durata ceva mai mare.

Lipsesc grupurile bine articulate care sa sustina cu adevarat interesele declarate si care sa dea si rezultate. Probabil sunt cateva dar mi-e greu sa identific rezultate notabile. Ma refer la grupuri pentru sustinerea consumatorilor, a mediului, a oamenilor de afaceri, un loc prin care omul isi poate exprima nemultumirile prin care poate incerca sa schimbe ceva.
Sunt bune si grupurile ad-hoc si alte forme de coalizare si in general exercitiul de a forma grupuri care sa depaseasca in rezultate suma membrilor.

Referitor strict la articolul lui Vlad Petreanu cred ca e bun un grup pentru controlul taxelor. Sa nu mai luam birurile ca pe un dat, dreptul de smecher al celor care conduc statul. Nici statul nu este un dat; este necesara o forma reglementata a colectivitatii, dar nu trebuie neaparat sa ia forma unui stat.
Totusi formele de actiune trebuie sa fie mai articulate si nu amestecate toate problemele intr-o mamaliga pregatita sa explodeze si incalzita parca special de catre niste conducatori inconstienti.