Cine nu are nemti sa-si cumpere

Pentru cine nu a auzit inca de Herta Müller , este o cetateanca germana, despre care am aflat ieri ca va primi Premiul Nobel pentru literatura. Cel mai cunoscut premiu din lume din domeniile intelectului ii va fi acordat in cadrul unei ceremonii unde (azi am aflat) va fi premiat cu Nobel pentru pace si mult prea proaspatul presedinte american Barack Obama.

Pentru ce se acorda premiul asta. Pentru cele mai importante descoperiri si realizari in domeniile stiintei (fizica, chimie, economie etc.), literaturii si pentru pace.

Desi nu ma consider ignorant, recunosc ca nu stiam despre doamna respectiva. Se poate sa-mi fi zburat pe la urechi, dar categoric nu am stiut ca este o mare scriitoare, care s-a nascut in Romania si scrie foarte mult despre perioada in care a trait in Romania. Dar am urmarit aseara un interviu de anul trecut facut de TVR cu ea si mi-am dat seama ca intradevar este un mare om si am inteles mai bine felul in care se raporteaza la Romania.

Mi-am dat seama de compromisul in care traim si acum dupa atata timp de la caderea comunismului. Mi-am dat seama ca ea a primit premiul pe langa incontestabilul talent scriitoricesc si pentru a da o palma pe obrazul unui popor vesnic adormit, incapabil sa se trezeasca indiferent cat “Desteapta-te romane” i-ai canta. Mi-am dat seama ca avem nevoie de mai multi nemti, mai multi profeti adevarati si ca avem mult de lucru cu noi insine.

Ca o ironie stirea a venit in aceeasi zi in care Curtea Constitutionala a respins aberanta lege a inregistrarii datelor despre telecomunicatii.

Am vazut mai clar imaginea unei Romanii ca un mos decrepit care sta in urma istoriei si strange toate gunoaiele epocilor, depozitandu-le cu grija in casa si luptandu-se din rasputeri sa le pastreze atunci cand cineva i le arata. O mizerie cu propria garda pretoriana care convietuieste foarte bine cu cea veche, ba chiar o depaseste in propasirea gunoiului, dar stie sa o conteste de fiecare data cand are interesul.

Dincolo de aceste imagini abstracte, aceste himere, sunt oamenii (romani, nemti, unguri, tigani) si faptele. Oamenii care sunt potential la fel in toate tarile, dar care sunt condusi de lideri, de propria constiinta si raspund pentru faptele lor. Si care chiar daca nu legal, raspund si in mod colectiv prin consecintele faptelor lor ca si grupuri.

Deci, desi nu cred ca se va simti, e o palma in obrazul sistemului securisto-comunist care se rasfrange si asupra urmasilor prin sange sau prin adoptie, asa cum asupra scriitoarei s-a rasfrant originea germana. In obrazul nostru al tuturor romanilor e o palma in masura in care ne simtim ca un arab cand se vorbeste de talibani, ca un german cand se vorbeste de nazisti, ca un Papa cand se vorbeste de Inchizitie sau ca un complice care se lasa santajat.

[UPDATE] Ca sa vedeti ca am interpretat corect uite ce scrie Hotnews . Oricum dupa parerea mea, ei sunt foarte reprezentativi pentru noua garda, care au luat atat de multe din vechile metehne incat e foarte greu sa-i mai diferentiezi de ceilalti. E ceva dincolo de politica, patriotism, inapoiere sau alte coordonate. E o ciudata stare de staza.
Pacat ca si lumea spre care nazuim a intrat in aceeasi stare muribunda, lipsita de valori, de scop, de sens.

Votati ideile din concursul Google Project 10^100

In urma cu un an scriam despre concursul Google Project 10100 la care am participat si eu cu o idee (una din cele 150.000 primite de ei). Acum am primit mail ca a inceput procesul de votare, care dupa un an de asteptare va fi foarte scurt si anume pana pe 8 octombrie (dupa ce initial in februarie 2009 era anuntata votarea).

Sa zicem ca numarul mare de propuneri i-a impiedicat sa puna planul initial in aplicare si au amanat. La fel, au schimbat planul initial si au grupat unele idei selectate de ei in niste idei mai mari.

Se stia de la inceput ca nu se da premiul persoanei, ci banii se folosesc pentru punerea in aplicare a ideii. Totusi ar fi fost frumos sa vezi ideea in intregime si autorul ca sa poti sa o sustii.
Poate totusi la sfarsit se va acorda ceva credit si celor care au propus ideile castigatoare si va fi folosita la ceva si descrierea amanuntita pe care au cerut-o.

Ideea mea am regasit-o ca parte a ideii Collect and organize the world’s urban data ce tine de domeniul Community, in clasificarea lor. Asa ca pe asta am votat-o, desi nu regasesc exact ce am vrut.
Puteti sa votati aici ideile care va plac.

Eu o sa incerc sa expun separat ideea pe care am propus-o si poate sa o pun si in practica dupa ce se termina concursul Google.

To free or not too free

Printre primele postari pe acest blog au fost despre Recaptcha un serviciu ingenios de internet care transforma o activitate enervanta (validarea impotriva spamerilor) intr-una folositoare (transformarea tipariturilor in materiale electronice).
Dovada ca e un serviciu bun vine acum prin achizitionarea de catre Google a proiectului.

Problema care ma pune pe ganduri este aceea ca proiectul a fost inceput de catre o universitate iar acum este detinut de o companie de multe miliarde de dolari. Tehnic nu se schimba nimic pentru utilizatori, numai ca in loc sa scaneze carti din bibliotecile universitatilor, sistemul ajuta la scanarea materialelor pentru Google Books si alte sisteme din care compania va scoate bani buni.

Deodata ideea incepe sa paleasca. Nu prea imi place sa realizez ca muncesc pe gratis pentru Google.

Exemplul asta ma face sa reflectez asupra modelelor de dezvoltare Open-source, mai ales ca este precedat de achizitia altor organizatii/proiecte de succes din domeniul open-source (ex. Mysql).

Este greu de delimitat complet universul Open-Source de universul real (cel monetizat). Oricat de virtuala este lumea softului tot mai exista tangente cu lumea reala si deci cheltuieli necesare. Pe langa elementele palpabile(cheltuieli materiale), natura umana joaca un rol covarsitor in aceasta dilema.

E usor sa incasezi multi bani pe ceva asupra caruia detii controlul si sa vinzi de fapt munca a mii de oameni care au contribuit in diverse forme la succesul proiectului.
Poti sa minimalizezi pur si simplu contributia celorlalti sau poti sa te refugiezi in gandul ca vei intoarce o parte din bani comunitatii care te-a sprijinit.

Mi-e greu sa vad miscarea Open-Source ca pe o Utopie, pentru ca sunt rezultate impresionante.
Dar pentru Google in particular mi se pare ca este o iluzie imaginea de Open-Source amestecat cu corporatie. Si proiecte ca Project 10100 (care “by the way” este taraganat de un an) sau cel cu banii pentru expeditia pe luna, nu mi se par altceva decat campanii de marketing interesate numai de profitul companiei.

Concluzia e ca trebuie o separare mai clara intre fenomenul Open-Source si companii. Companiile ar trebui sa se implice maxim cu donatii in organizatiile non-profit care se ocupa de Open-Source. Altfel ar trebui facute niste delimitari clare. Atunci cand te implici in proiecte free sa stii sigur daca de munca ta va profita in vreun fel vreodata de cineva.

Algoritmul de rezolvare a problemelor

Tot aveam un bug la calculator zilele trecute si nu scapam de el. Pana la urma mi-am limpezit mintea si l-am rezolvat imediat. Asa ca m-am gandit sa scriu aici cateva ganduri pe care sa nu le mai uit pentru rezolvarea problemelor cu calculatorul, de programare sau in general a problemelor sacaitoare.

Nu orice problema se poate rezolva cu metode algoritmice (urmand o succesiune de pasi), dar in general in cazul unor probleme punctuale cu o dificultate ce poate fi aproximata dinainte, e cea mai buna abordare. Asa ca sa punctez cateva idei pentru momentele in care imi vine sa trantesc lucruri:

1 – Incearca sa te calmezi si sa ajungi intr-o stare neutra, sa elimini toate ideile si rationamentele precedente

2 – Incearca sa vizualizezi tot ansamblul/mecanismul cu care lucrezi si sa individualizezi elemente componente intr-o ordine cronologica, sau de la simplu la complex, sau ce element contine/depinde de altul. In orice caz, ordine trebuie sa fie.

3 – Daca ai un sistem de comunicare de erori si sunt intr-o lista, rezolva-le pornind cu prima si rezolva cate una pe rand. Pentru fiecare problema, dupa ce incerci o solutie, pornesti din nou mecanismul/programul si vezi noile erori dupa care o iei din nou pe prima. Practic trebuie sa te ocupi numai de prima problema din lista la fiecare incercare.
Observatie: Daca nu vezi direct solutia, incearca sa cauti pe net sau prin documentatii si surse de unde ai mai avut rezultate (nu apela inca la prieteni, poate fi o pierdere de timp)

4 – Daca sunt elemente care depind de altele sau sunt incluse in altele (ex priza -> calculator -> harddisk -> sistem de operare -> driver -> limbaj -> program care foloseste limbajul respectiv-> etc.), incearca sa faci o trecere in revista in ordine inversa, pornind din locul unde se vede problema pana unde se poate merge.
Daca la punctul 3 nu ai facut nici un progres sau nu exista o modalitate de raportare si ordonare a erorilor, incearca la pasul asta sa schimbi componente urmand acelasi fir in ordine inversa

4.1 Inainte sa schimbi lucruri care ar putea provoca neplaceri mai mari decat problema curenta, poti sa intrebi un prieten de baza sau sa apelezi si la suport autorizat daca este cazul.

5 – Daca problema se complica prea tare si solutiile pe care incerci dureaza din ce in ce mai mult, in masura in care nu e critic sa rezolvi problema in acel moment, incearca sa amani.
Daca ai amanat reia cu pasul 1 dupa o perioada care sa depaseasca de cel putin 5 ori timpul pe care l-ai alocat deja.

Daca ai repetat etapele 1-5 de mai mult de 5 ori, problema e posibil sa tina de domeniul transcedentalului sau in orice caz trebuie abordata prin alte metode decat cele algoritmice (ex. magie, incercarea unor solutii aleatoare etc. ).

Follow me on twitter

Dupa ce am facut niste experiente acum ceva timp cu twitter si mi-am facut si cateva conturi, m-am gandit sa il si folosesc. Asa ca: http://twitter.com/alexsache .
Am adaugat si eu pe cine am gasit, am observat ca la noi nu sunt prea multi utilizatori in afara de cei “din domeniu”.
E pacat pentru ca are un potential mai mare decat bloggingul obisnuit la utilizarea de masa, cu toate ca mai sunt si lipsuri.

In dreapta jos apar ultimele tweet-uri cum se zice.

Cum sunt fetele

Mi-au tot atras atentia de cateva zile doua lucruri la TV. Si am facut o sinteza.

Fetele sunt precum cartela aia:
La prima intalnire, mana pe picior;
La a doua intalnire mana pe picior plus pupat,
La a treia intalnire mana pe picior, plus pupat, plus 50 de lovituri de cutit intr-un sef de stabor libidinos cu care nu ne-am inteles la tariful sexului oral, plus transat, plus bagat in portbagaj, plus, mai nou, cerere in casatorie (ce romantic, ce frumos…)

Nu e frumos sa fii stundent?