Ieri am avut parte de o surpriza placuta. Am primit invitatie la concert de muzica clasica. Desi imi place acest stil de muzica, unele compozitii chiar destul de mult, nu prea am cultivat aceste gusturi. Asa ca mi-a facut mare placere sa pot participa la un concert, si inca unul din seria “Mari orchestre ale lumii” din cadrul festivalului George Enescu, sustinut la Sala Palatului.

Si intradevar a meritat. A fost intradevar o mare orchestra: SYMPHONIEORCHESTER DES BAYERISCHEN RUNDFUNKS dirijata de Mariss Janson, care este cotata in primele 10 ale Europei si are si un Grammy in portofoliu. Si intradevar si-au meritat renumele. Nu pot sa spun ca am ascultat multe mari orchestre (mai ales live) dar ei mi s-au parut impecabili, poate pe alocuri “prea perfecti” ( in sensul ca nu sesizai nota personala a interpretilor ci numai armonia orchestrei si rigurozitatea interpretarii). Au cantat, cum le statea bine, muzica reprezentativa pentru spiritul nemtesc (Beethoven si Wagner, indulcita putin de Strauss).

Sala “in delir” ( atat cat se poate la un concert de muzica simfonica”), minute in sir de aplauze, bisuri etc. . Un dirijor pasional (e normal), dar stand in primele randuri m-a deranjat un pic un zgomot gutural pe care il facea la ariile mai “infierbantate”. Dar rezultatul conteaza, adica o armonie perfecta.

Organizarea a fost destul de buna, sala plina (mai erau si in picioare cativa). Am vazut si ceva “lume buna”, remarcabil Ion Tiriac, dar si pe Valeriu Stoica si Tudor Chirila(la categoria mondenitati).

Din putinul pe care l-am vazut (festivalul are zeci de concerte ) cred ca merita aprecierea si nu sunt mirat de afirmatia unor jurnalisti straini care l-au incadrat in primele festivaluri de muzica ale lumii.